• 10

Număr de hectare care beneficiază de sprijin cuplat pentru venit

Suprafaţa totală a plantaţiilor pomicole reprezintă numai 1,67% din suprafaţa arabilă a ţării, respectiv 1% din suprafaţa agricolă a ţării.

Încadrarea pe grupe de vârstă indică faptul că, din totalul suprafeței cu plantații pomicole, cca 65% sunt plantații cu vârsta  mai mare de 25 ani, cca 23% – cu vârsta cuprinsă între 10-25 ani, și restul , plantații tinere, cuprinse între 1-10 ani .

Se impune înfiinţarea suprafețe noi cu plantaţii de pomi fructiferi şi arbuşti fructiferi, înlocuirea plantaţiilor pomicole îmbătrânite și în declin, cu exploataţii pomicole viabile care să asigure producţii de calitate.

Diminuarea producției se pune pe seama: îmbătrânirii livezilor, neaplicării unor tehnologii adecvate din cauza potențialului financiar scăzut al fermierilor care conduc de asemenea la declinul plantațiilor, în final apărând riscul de abandon.  În cazul defrișării unor livezi îmbătrânite, unii dintre operatori nu dețin resursele financiare necesare înființării unor plantații noi.

In cazul fructelor destinate industrializării, profitabilitatea mică, dată de raportul costuri/venituri conduce la riscul de declin si inevitabil la abandonul producției. Costurile de producție, în special cele cu tratamentele fitosanitare și recoltarea precum și dificultățile în valorificarea fructelor  privind prețul mic oferit de procesatori reprezintă un risc al reducerii suprafețelor.

Soiurile de prune care pot fi folosite pentru industrializare trebuie sa aibă peste 14% substanță uscată iar pulpa sa se desprindă ușor de pe sâmbure.

Lipsa de alternative în bazinele pomicole tradiționale, în zonele cu favorabilitate pentru plantațiile pomicole este evidentă. Aceste bazine pomicole tradiționale sunt situate în zona colinara a României, cu terenuri în pantă, cu soluri argiloase unde riscul de alunecări este foarte pronunțat.

De cele mai multe ori, pentru pomicultură, condiţiile pedoclimatice favorabile se regăsesc în zonele deluroase. Însă din cauza diferitelor intervenţii la nivelul solului (pregătirea solului pentru plantare, administrarea de produse fitosanitare şi îngrăşăminte etc.) şi a precipitaţiilor, riscul de eroziune a solului creşte. Prin menținerea plantațiilor existente cat si prin înfiinţarea unor plantaţii de pomi fructiferi se asigură stabilitatea terenurilor din zonele deluroase, în pantă, factor determinat pentru protejarea mediului.

Fără o susținere financiară care să asigure o marjă de profit rezonabilă, fermierii care cultivă fructe pentru industrializare se pot reorienta către alte culturii mai profitabile, mai puțin sensibile la factorii de mediu, boli și dăunători și astfel ar exista riscul efectiv al scăderii suprafețelor și producției la aceste culturi.

În concluzie neacordarea acestui sprijin financiar ar conduce evident la declinul suprafețelor și al producțiilor.

•  îmbunătățirea calității
• îmbunătățirea sustenabilității

– necesității de a asigura unitățile de procesare cu materie primă astfel încât acestea să lucreze la capacitatea maximă; la ora actuală, unitățile de procesare lucrează la o capacitate mult mai mica comparative cu capacitatea totală;

– existenței riscului de abandon al speciilor pomicole cultivate pentru industrializare.

– Fructele pentru industrializare sunt foarte solicitate, fiind pretabile pentru o varietate foarte mare de produse procesate foarte apreciate.

– Unitățile de procesare existente pe teritoriul României funcționează mult sub capacitatea totală. Astfel este deosebit de importantă susținerea acestor culturi, pentru a asigura continuitatea funcționării acestei industrii.

– Echilibrarea balanței comerciale prin stimularea ofertei de produse procesate din fructe din producția autohtonă.

– Inițierea și dezvoltarea unui mediu de afaceri profitabil în spațiul rural și stimularea concurenței vor determina dezvoltarea economică a acestuia.

– Diversificarea gamei sortimentale a produselor și îmbunătățirea activității de marketing.

– Dezvoltarea unor servicii eficiente pentru preluarea, prelucrarea și desfacerea producției fructe destinate industrializării, la nivelul standardelor europene.

– Valorificarea integrală, eficientă și rațională a condițiilor și posibilităților naturale, precum și a resurselor vegetale.

Importanța socială:

– Menținerea suprafețelor pomicole cu destinația industrializare pentru continuarea activității de procesare și implicit, asigurarea numărului de locuri de muncă.

– În zonele pomicole consacrate pentru speciile pomicole pentru industrializare sunt amplasate și unități de procesare, iar în majoritatea dintre acestea, rata șomajului se menține destul de scăzută în ultima perioadă.

– Asigurarea veniturilor producătorilor din sectorul legumicol.

Importanța de mediu:

– Dezvoltarea sectorului horticol se desfășoară cu respectarea măsurilor de biosecuritate cu impact pozitiv asupra condițiilor de mediu.

– Cultivarea speciilor pomicole cu destinația industrializare contribuie la asigurarea biodiversității, factor determinant pentru protejarea mediului.

– Asigurarea veniturilor producătorilor agricoli permite dezvoltarea unor programe de investiții pentru protecția mediului.

Intervenția vizează una dintre culturile acoperite de acord (soia, rapița, floarea soarelui)

• Nu

Vă rugăm să completați următorul table, cu suprafața anuală de sprijin planificată pentru aceste culturi în CIS

În acest caz, intervenția ar trebui să vizeze numai produsele care sunt potențial eligibile pentru completare…

• Nu

Nu este cazul

• 10

Număr de hectare care beneficiază de sprijin cuplat pentru venit

Suprafaţa totală a plantaţiilor pomicole reprezintă numai 1,67% din suprafaţa arabilă a ţării, respectiv 1% din suprafaţa agricolă a ţării.

Încadrarea pe grupe de vârstă indică faptul că, din totalul suprafeței cu plantații pomicole, cca 65% sunt plantații cu vârsta  mai mare de 25 ani, cca 23% – cu vârsta cuprinsă între 10-25 ani, și restul , plantații tinere, cuprinse între 1-10 ani .

Se impune înfiinţarea suprafețe noi cu plantaţii de pomi fructiferi şi arbuşti fructiferi, înlocuirea plantaţiilor pomicole îmbătrânite și în declin, cu exploataţii pomicole viabile care să asigure producţii de calitate.

Diminuarea producției se pune pe seama: îmbătrânirii livezilor, neaplicării unor tehnologii adecvate din cauza potențialului financiar scăzut al fermierilor care conduc de asemenea la declinul plantațiilor, în final apărând riscul de abandon.  În cazul defrișării unor livezi îmbătrânite, unii dintre operatori nu dețin resursele financiare necesare înființării unor plantații noi.

In cazul fructelor destinate industrializării, profitabilitatea mică, dată de raportul costuri/venituri conduce la riscul de declin si inevitabil la abandonul producției. Costurile de producție, în special cele cu tratamentele fitosanitare și recoltarea precum și dificultățile în valorificarea fructelor  privind prețul mic oferit de procesatori reprezintă un risc al reducerii suprafețelor.

Soiurile de prune care pot fi folosite pentru industrializare trebuie sa aibă peste 14% substanță uscată iar pulpa sa se desprindă ușor de pe sâmbure.

Lipsa de alternative în bazinele pomicole tradiționale, în zonele cu favorabilitate pentru plantațiile pomicole este evidentă. Aceste bazine pomicole tradiționale sunt situate în zona colinara a României, cu terenuri în pantă, cu soluri argiloase unde riscul de alunecări este foarte pronunțat.

De cele mai multe ori, pentru pomicultură, condiţiile pedoclimatice favorabile se regăsesc în zonele deluroase. Însă din cauza diferitelor intervenţii la nivelul solului (pregătirea solului pentru plantare, administrarea de produse fitosanitare şi îngrăşăminte etc.) şi a precipitaţiilor, riscul de eroziune a solului creşte. Prin menținerea plantațiilor existente cat si prin înfiinţarea unor plantaţii de pomi fructiferi se asigură stabilitatea terenurilor din zonele deluroase, în pantă, factor determinat pentru protejarea mediului.

Fără o susținere financiară care să asigure o marjă de profit rezonabilă, fermierii care cultivă fructe pentru industrializare se pot reorienta către alte culturii mai profitabile, mai puțin sensibile la factorii de mediu, boli și dăunători și astfel ar exista riscul efectiv al scăderii suprafețelor și producției la aceste culturi.

În concluzie neacordarea acestui sprijin financiar ar conduce evident la declinul suprafețelor și al producțiilor.

•  îmbunătățirea calității
• îmbunătățirea sustenabilității

– necesității de a asigura unitățile de procesare cu materie primă astfel încât acestea să lucreze la capacitatea maximă; la ora actuală, unitățile de procesare lucrează la o capacitate mult mai mica comparative cu capacitatea totală;

– existenței riscului de abandon al speciilor pomicole cultivate pentru industrializare.

– Fructele pentru industrializare sunt foarte solicitate, fiind pretabile pentru o varietate foarte mare de produse procesate foarte apreciate.

– Unitățile de procesare existente pe teritoriul României funcționează mult sub capacitatea totală. Astfel este deosebit de importantă susținerea acestor culturi, pentru a asigura continuitatea funcționării acestei industrii.

– Echilibrarea balanței comerciale prin stimularea ofertei de produse procesate din fructe din producția autohtonă.

– Inițierea și dezvoltarea unui mediu de afaceri profitabil în spațiul rural și stimularea concurenței vor determina dezvoltarea economică a acestuia.

– Diversificarea gamei sortimentale a produselor și îmbunătățirea activității de marketing.

– Dezvoltarea unor servicii eficiente pentru preluarea, prelucrarea și desfacerea producției fructe destinate industrializării, la nivelul standardelor europene.

– Valorificarea integrală, eficientă și rațională a condițiilor și posibilităților naturale, precum și a resurselor vegetale.

Importanța socială:

– Menținerea suprafețelor pomicole cu destinația industrializare pentru continuarea activității de procesare și implicit, asigurarea numărului de locuri de muncă.

– În zonele pomicole consacrate pentru speciile pomicole pentru industrializare sunt amplasate și unități de procesare, iar în majoritatea dintre acestea, rata șomajului se menține destul de scăzută în ultima perioadă.

– Asigurarea veniturilor producătorilor din sectorul legumicol.

Importanța de mediu:

– Dezvoltarea sectorului horticol se desfășoară cu respectarea măsurilor de biosecuritate cu impact pozitiv asupra condițiilor de mediu.

– Cultivarea speciilor pomicole cu destinația industrializare contribuie la asigurarea biodiversității, factor determinant pentru protejarea mediului.

– Asigurarea veniturilor producătorilor agricoli permite dezvoltarea unor programe de investiții pentru protecția mediului.

Intervenția vizează una dintre culturile acoperite de acord (soia, rapița, floarea soarelui)

• Nu

Vă rugăm să completați următorul table, cu suprafața anuală de sprijin planificată pentru aceste culturi în CIS

În acest caz, intervenția ar trebui să vizeze numai produsele care sunt potențial eligibile pentru completare…

• Nu

Nu este cazul